Să speli peptul de căprioară şi să tai
coastele şi să le sărezi, să le pui în tingire şi să pui: vin, oţet şi apă. Apoi
să pui o ceapă împănată cu cuişoare înăuntru, cimbru, rosmarin, piperi şi
(gh)imbir şi lasă peptul de căprioară acolo până s-a muia. Apoi îl scoate, pune
într’o tingire puţin unt, trei cepe mici tăiate şi pune peptul înauntru, şi
lasă să se rumenească pe amândoua părţile. Apoi pui trei linguri posmag peste
pept şi’l mai lasă puţin să se rumenească, toarnă peste dânsul oţet de acel în
care au fiert peptul pe atâta cât trebuie pentru sos, pune puţină smântână şi
coajă de lamâie, puţin zahăr ars şi-l mai lasă jumătate de ceas de mai fierbe;
apoi pune’l în farfurie şi toarnă sosul deasupra.
(Din volumul „200 de reţete cercate de bucate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti” (1842) de Mihail Kogălniceanu)
