Influența spaniolă în bucătăria din Costa Rica și în alte bucătării din America Latină este indiscutabilă. Poate
că nici un singur aliment nu a fost mai mult influențat decât orezul. Spre
deosebire de fasole, orezul nu este un aliment nativ în America. Astăzi, orezul
și fasolea amestecate reprezintă una dintre mesele principale ale regiunii.
Acest fel de mâncare, probabil adus la sfârșitul anilor 1800 în Costa Rica de
emigranții veniţi pe coasta atlantică pentru a lucra la căile ferate,
plantațiile de banane și la Canalul Panama. Pâinea și trestia de zahăr sunt
alte contribuții importate din Europa. Gallo Pinto este mâncarea
naţională. Pe coasta Atlanticului, gallo pinto
este preparat cu lapte de cocos în loc de apă şi fasole roșie (deși neagră
poate fi folosită la fel de bine) și un ardei roșu picant special (pimienta roja) cultivat la nivel local.
Raportul de orez-fasole favorizează foarte mult orezul, care este diferit de
alte versiuni din Costa Rica, care au o proporţie chiar aproximativă. În
Guanacaste, pinto este adesea prăjit până devine crocant (gallo pinto).
În Centru, localnicii îi spun doar Pinto și include mult ulei. Unii gătesc cu
fasole roșie, dar cele mai multe familii de costaricani preferă fasolea neagră.
În timp ce majoritatea costaricanilor nu-şi bazează dieta lor pe
alimente din porumb, aceste alimente rămân parte integrantă a concepțiilor lor de
sine ca membri ai unei culturi din America Centrală. Produsele tipice sunt cele
consumate zilnic întrucât alimentele populare sunt adesea investite cu
semnificație simbolică exterioară considerabilă. Porumbul este un astfel de
aliment în Costa Rica. În plus, față de tortilla
de zi cu zi, alte produse alimentare pe bază de porumb includ empanadas,
faină de porumb și brânza proaspătă, chorreadas și arepas (pâine
caldă făcută cu făină de porumb) și diferite tamales (din faină de
porumb şi carne de porc fiartă în frunze de pătlagină).
Costaricanii iubesc alimentele prăjite. Mezelurile sunt întotdeauna
prăjite. Din motive economice, puțini oameni au cuptoare proprii. În mod
tradițional, untura de porc este folosită pentru prăjit, dar din ce în ce mai
mult este preferat uleiul de palmier sau uleiul vegetal. Alimentele congelate
sau semipreparate sunt mai puțin frecvente, în special în rândul familiilor din clasa de mijloc. În afară de
utilizarea ocazională a ciorbelor deshidratate sau a pachetelor de condimente,
alimentele sunt
preparate de la zero, iar costaricanii detestă de multe ori cultura culinară
americană pentru dependența de fast-food.
La micul dejun, gallo pinto vine însoțit de o combinație de
omletă cu cârnați prăjiți sau brânză
prăjită sau sărată, pâine prăjită sau pâine cu smântână, fructe proaspete
(ananas , mango, papaya, pepene verde), fructe de avocado în sare și cafea cu
mult lapte; ocazional, tortilla de porumb proaspătă, arepas sau empanadas.
În ciuda popularității sale, gallo pinto nu apare pe masa de mic dejun
în casele tuturor costaricanilor și, atunci când o face, resursele economice
dictează ce tip de alimente stau alături de el. Cei bogaţi sau copiii celor din
clasa de mijloc preferă de multe ori cereale cu lapte. Costaricanii mai săraci
subzistă cu pâine sau tortilla și cafea.
Prânzul preparat la domiciliu gravitează în jurul unei farfurii mari
de orez, pregătit proaspăt, în acea dimineață, cu ardei roşu
dulce, ceapă galbenă tocată mărunt, usturoi și coriandru. În cazul în care în
acea zi a fost fiartă fasole, un aliment preferat este sopa negra sau un
bol de supă cu fasole și un ou fiert tare. O altă supă populară, una care
provine din epoca colonială și poate fi întâlnită în Spania este cunoscută sub
numele de olla de carne. Acest fel de mâncare conţine bucăţi mari de
carne de vită înăbușită şi mai multe bucăţi de legume, inclusiv porumb pe
știulete, morcovi, yucca, cartofi şi chayote.
Alte antreuri populare includ picadillos, format din legume
fierte (cartofi, fasole verde sau chayote)
și carne fiartă tăiată mărunt, orez cu pui şi spaghete. Pentru a bea,
costaricanii preferă sucuri de fructe proaspăt făcute, de multe ori din
fructele culese din pomii proprii. Aromele includ guava, mure, ananas, mango,
căpşune, lămâi, carambola
etc.. Băuturile făcute din faină de ovăz şi orez sunt, de asemenea, populare.
Cina variază în funcție de obiceiul fiecărei familii, deși alimentele sunt
aceleași ca și cele servite la masa de prânz și de multe ori sunt tot ce a fost
servit pentru masa de prânz în acea zi, reîncălzite. Uneori,
costaricanii adăuga o garnitură proaspăt preparată, cum ar fi patacones.
Între masă de prânz și cină, ei se bucură de o perioadă de relaxare numită cafecito, în care stau singuri sau împreună cu familia
sau prietenii pentru a savura o cafea proaspătă și produse de panificație,
dulci sau sărate, biscuiţi, tamales sau prăjituri. Budinca de orez,
tortul tres leches (trei-lapte), tartele cu fructe și pudín sunt şi ele populare.
În final, o reţetă specifică pentru Costa
Rica : Gallo Pinto
Alegeţi boabele uscate și spălați-le. Acoperiți fasolea cu o multă apă
(pentru a fi consumată mai târziu ca o supă) și se adaugă coriandru, ardei roşu
dulce, ceapă, usturoi, totul tocat mărunt şi se adăugă sare. Gătiţi până când
se înmoaie. Se clătește orezul de mai multe ori. Acoperiți-l cu apă și adaugaţi
ulei de gătit, sare şi piper roşu dulce, ceapă şi usturoi. Fierbeţi aproximativ 20 de minute până e gata.
Pregătiți tigaia pentru a amesteca orezul și fasolea împreună.
Bucăţelele de ceapă, ardei dulce roșu și usturoi se prăjesc în ulei de gătit.
Adăugaţi fasolea fiartă, un pic de supă și sare şi amestecaţi-le cu ierburi
aromatice. Când fasolea s-a « uscat », adăugați orezul fiert și tocat şi coriandru. Se amestecă orezul și
fasolea împreună și se încălzesc bine. Dacă doriți adăugaţi şi sos
Worcestershire. Serviţi la micul dejun cu cafea, smântână, ouă, brânză
proaspătă, fructe, pâine, tortilla
sau carne.
1 comentarii:
O sa incerc ! :)
Trimiteți un comentariu