vineri, 19 aprilie 2013

Bucătăria costaricană


 Influența spaniolă în bucătăria din Costa Rica și în alte bucătării din America Latină este indiscutabilă. Poate că nici un singur aliment nu a fost mai mult influențat decât orezul. Spre deosebire de fasole, orezul nu este un aliment nativ în America. Astăzi, orezul și fasolea amestecate reprezintă una dintre mesele principale ale regiunii. Acest fel de mâncare, probabil adus la sfârșitul anilor 1800 în Costa Rica de emigranții veniţi pe coasta atlantică pentru a lucra la căile ferate, plantațiile de banane și la Canalul Panama. Pâinea și trestia de zahăr sunt alte contribuții importate din Europa. Gallo Pinto este mâncarea naţională. Pe coasta Atlanticului, gallo pinto este preparat cu lapte de cocos în loc de apă şi fasole roșie (deși neagră poate fi folosită la fel de bine) și un ardei roșu picant special (pimienta roja) cultivat la nivel local. Raportul de orez-fasole favorizează foarte mult orezul, care este diferit de alte versiuni din Costa Rica, care au o proporţie chiar aproximativă. În Guanacaste, pinto este adesea prăjit până devine crocant (gallo pinto). În Centru, localnicii îi spun doar Pinto și include mult ulei. Unii gătesc cu fasole roșie, dar cele mai multe familii de costaricani preferă fasolea neagră.

În timp ce majoritatea costaricanilor nu-şi bazează dieta lor pe alimente din porumb, aceste alimente rămân parte integrantă a concepțiilor lor de sine ca membri ai unei culturi din America Centrală. Produsele tipice sunt cele consumate zilnic întrucât alimentele populare sunt adesea investite cu semnificație simbolică exterioară considerabilă. Porumbul este un astfel de aliment în Costa Rica. În plus, față de tortilla de zi cu zi, alte produse alimentare pe bază de porumb includ empanadas, faină de porumb și brânza proaspătă, chorreadas și arepas (pâine caldă făcută cu făină de porumb) și diferite tamales (din faină de porumb şi carne de porc fiartă în frunze de pătlagină).

Costaricanii iubesc alimentele prăjite. Mezelurile sunt întotdeauna prăjite. Din motive economice, puțini oameni au cuptoare proprii. În mod tradițional, untura de porc este folosită pentru prăjit, dar din ce în ce mai mult este preferat uleiul de palmier sau uleiul vegetal. Alimentele congelate sau semipreparate sunt mai puțin frecvente, în special în rândul  familiilor din clasa de mijloc. În afară de utilizarea ocazională a ciorbelor deshidratate sau a pachetelor de condimente, alimentele sunt preparate de la zero, iar costaricanii detestă de multe ori cultura culinară americană pentru dependența de fast-food.

La micul dejun, gallo pinto vine însoțit de o combinație de omletă cu cârnați prăjiți sau  brânză prăjită sau sărată, pâine prăjită sau pâine cu smântână, fructe proaspete (ananas , mango, papaya, pepene verde), fructe de avocado în sare și cafea cu mult lapte; ocazional, tortilla de porumb proaspătă, arepas sau empanadas. În ciuda popularității sale, gallo pinto nu apare pe masa de mic dejun în casele tuturor costaricanilor și, atunci când o face, resursele economice dictează ce tip de alimente stau alături de el. Cei bogaţi sau copiii celor din clasa de mijloc preferă de multe ori cereale cu lapte. Costaricanii mai săraci subzistă cu pâine sau tortilla și cafea.

Prânzul preparat la domiciliu gravitează în jurul unei farfurii mari de orez, pregătit proaspăt, în acea dimineață, cu ardei roşu dulce, ceapă galbenă tocată mărunt, usturoi și coriandru. În cazul în care în acea zi a fost fiartă fasole, un aliment preferat este sopa negra sau un bol de supă cu fasole și un ou fiert tare. O altă supă populară, una care provine din epoca colonială și poate fi întâlnită în Spania este cunoscută sub numele de olla de carne. Acest fel de mâncare conţine bucăţi mari de carne de vită înăbușită şi mai multe bucăţi de legume, inclusiv porumb pe știulete, morcovi, yucca, cartofi şi chayote.

Alte antreuri populare includ picadillos, format din legume fierte (cartofi, fasole verde sau chayote) și carne fiartă tăiată mărunt, orez cu pui şi spaghete. Pentru a bea, costaricanii preferă sucuri de fructe proaspăt făcute, de multe ori din fructele culese din pomii proprii. Aromele includ guava, mure, ananas, mango, căpşune, lămâi, carambola etc.. Băuturile făcute din faină de ovăz şi orez sunt, de asemenea, populare. Cina variază în funcție de obiceiul fiecărei familii, deși alimentele sunt aceleași ca și cele servite la masa de prânz și de multe ori sunt tot ce a fost servit pentru masa de prânz în acea zi, reîncălzite. Uneori, costaricanii adăuga o garnitură proaspăt preparată, cum ar fi patacones.

Între masă de prânz și cină, ei se bucură de o perioadă de relaxare numită cafecito, în care stau singuri sau împreună cu familia sau prietenii pentru a savura o cafea proaspătă și produse de panificație, dulci sau sărate, biscuiţi, tamales sau prăjituri. Budinca de orez, tortul tres leches (trei-lapte), tartele cu fructe și pudín sunt şi ele populare.

În final, o reţetă specifică pentru Costa Rica : Gallo Pinto
Alegeţi boabele uscate și spălați-le. Acoperiți fasolea cu o multă apă (pentru a fi consumată mai târziu ca o supă) și se adaugă coriandru, ardei roşu dulce, ceapă, usturoi, totul tocat mărunt şi se adăugă sare. Gătiţi până când se înmoaie. Se clătește orezul de mai multe ori. Acoperiți-l cu apă și adaugaţi ulei de gătit, sare şi piper roşu dulce, ceapă şi usturoi. Fierbeţi  aproximativ 20 de minute până e gata.

Pregătiți tigaia pentru a amesteca orezul și fasolea împreună. Bucăţelele de ceapă, ardei dulce roșu și usturoi se prăjesc în ulei de gătit. Adăugaţi fasolea fiartă, un pic de supă și sare şi amestecaţi-le cu ierburi aromatice. Când fasolea s-a « uscat », adăugați orezul fiert și tocat şi coriandru. Se amestecă orezul și fasolea împreună și se încălzesc bine. Dacă doriți adăugaţi şi sos Worcestershire. Serviţi la micul dejun cu cafea, smântână, ouă, brânză proaspătă, fructe, pâine, tortilla sau carne.

1 comentarii:

Radu spunea...

O sa incerc ! :)

Trimiteți un comentariu