Bulion de pătlăgele roşii de a se putea ţine peste iarnă

Să iei pătlăgele roşii foarte coapte şi tăindu-le în două sau în trei, să le pui în doua-trei tingiri de dulceată, umplându’le bine numai cu pătlăgele, fără însă să se puie apă nicicum. Pe urmă să le pui pe foc şi cu necontenire să le amestici cu un melesteu ca să se sfarme şi să nu se ardă nicicum. Să se fiarbă bine până se va îngroşa, apoi să le petreci prin sita rară şi la urmă iarăşi le pune prin tingiri foarte curate şi să se fiarbă până se va îngroşa. Când este aproape de a se mântui de fiert, atunce pune puţină făină ticluită pentru ca să se îngroaşe şi pe urmă îl torni prin găvănoase care să fie drepte precum în fundu aşa şi în gură şi le laşi ca să se răcească bine. Pe urmă pui de topeşti grăsime şi fierbinte o torni deasupra ca degetul să fie şi apoi o laşi de se sleieşte. Aşa stă fără să se strice toata iarna.

(Din volumul „200 de reţete cercate de bucate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti” (1842) de Mihail Kogălniceanu)