Smochina – fructul tentaţiei

Sobră, misterioasă, adevărata delicatesă, smochina este un fruct fals. Ca şi verişoara sa, mura (fac parte din aceeaşi familie botanică), smochina este o inflorescenţă. Ceea ce luăm drept un fruct este, de fapt, un receptacul care conţine numeroase flori care se transformă în fructe: acele mici seminţe pe care le spargem în dinţi. Iată, înţelegem mai bine de ce încă din antichitate smochina simbolizează fecunditatea.

A apărut, ca şi rodia, în Africa de Nord, cartaginezii fiind multă vreme exportatori de seamă pentru Roma antică. Se ştie că smochinele produse aici aveau o mare căutare, chiar dacă se începuse cultura ei şi în Grecia. De altfel, mitologia greacă a transformat-o în simbolul dorinţei. Faimosul supliciu al lui Tantalos consta în a avea neîncetat la un braţ distanţă o ramură încărcată de smochine parfumate fără să ajungă vreodată să le atingă (mă întreb dacă de-aici vine în limba româna „tăntălău”). Asociată zeiţei recoltelor în mitologia romana, smochina era prezentă la toate banchetele unde era utilizată ca îndulcitor natural.

Smochina se asociază foarte bine cu:

Carne: foie gras, jambon crud,  piept de raţă;

Brânză: roquefort, brânză de capră;

Alcool: vin roşu, vin de Porto, vin deşert;

Condimente: scorţişoară, ghimbir, vanilie;

Dulciuri: miere, ciocolată, îngheţată;

Fructe: migdale, pere, portocale.

Carte de identitate nutriţională (pt. 100g): calorii – 57; glucide – 13g; lipide – 0,2g; protide – 0,9g; fibre – 2,3g; calciu – 60mg; potasiu – 232mg.